Direcția pe care trebuie să murim


Oamenii și-au făcut casă în lumea aceasta
și nu mai e nimeni afară...
natura e singură.
cerul, desprins printr-un acoperiș fără rost.


ce noimă are tavanul
într-un univers fără sens de bătrân?
cum poate el, al lumii fiind,
să-ți ferească sufletul de timpul lumii?
copiii învață să meargă numai pe lângă casă.
poate este mai bine așa, nu cumva să se piardă.


eu voi înțelege lumea, citind urmele de mâini
de pe zidurile casei.
și trupurile noastre cresc, iar sufletele ne rămân pitice,
îmbrăcate cu haine prea mari.
iar carnea se apleacă înainte, lăsându-ne fruntea în pământ.