Pusă sus pe-un soclu
Stă înmarmurită.
Ochi scobiți in piatră,
Privire rece si golită.

Admirata-ar trebui să-i fie
Frigida-i frumusețe,
Însă idera nu iartă
Crud deasupra-i se țese.

Degetele-i de la mâini,
Căzut-au, unul câte unul.
Pe rochia-i de piatră aspră
Lichenii cu duiumul.

Uitată stă-ntr-un cimitir
La capăt de-omenire
Păzind pe acel fără de ani,
Și fără de simțire.