- anti-parodie după "Noi vrem pământ!" - de George Coșbuc

Eu am gârbaci și-n jurul Meu
lovesc într-una capul prost
ce se ridică fără rost,
atuncea când trec Eu.
Sărmane vite, voi avânt
să nu aveți, în urma Mea
ca un alai de slugi v-aÈ™ vrea,
pe-al meu...pământ.

Vă bat, vă rup, vă tai felii,
vă toc și-un cui vă bat în cap
și-n loc de mieii din proțap
pe voi vă ard, de vii.
Să-ncerce unul vreun cuvânt
de-a spune peste ce spun Eu,
în gura lui, Eu, Dumnezeu,
îi bag...pământ.

Ce dacă se-ncălzesc, fierbinți,
mioarele cu trupul chel,
pe voi, ce cugetați rebel,
vă-ngheț, vă sparg la dinți.
Ce tot strigați, eu vă împlânt
o groapă-n țest și-apoi, din el,
să dați în sus și-n jos, altfel…
MarÈ™...la pamant!

Vă plângeți că vă urmăresc,
sub alte chipuri îmbrăcat
și vreți și voi, ca în păcat
să Mă urmați, ceresc?
Au nu știați că darul sfânt
Eu doar îl am, plus alți de-ai Miei?
Nu-n cer - dreptatea de căței
e în...pământ.

Să iasă unul, bă, din rând,
îl prind în ace și-l jupoi,
că altă viață, de apoi,
și-o va dori, plângând.
Sătul de gălăgie sunt,
de faceți haz, voi, parameci,
vă bag la metri douazeci
pe sub...pământ.

Sa fiți livizi, cu ochii-n jos,
umbre de râme-n balegar,
de n-aÈ™ fi Eu, cu al meu Har,
ați fi, dar de prisos.
Dacă eu chef am să vă cânt,
voi sunteți trestii și vă tai,
măcar să-mi dea un singur nai
atât...pământ.

Porunci mai am să recomand
mulțimii voastre de gulii,
de m-ascultați, mai stați pe-aci,
de nu - to "no man`s land".
Eu am gârbaci, voi sunteți vânt,
puteți pleca, sunt Dumnezeu,
de vreți mai mult de-atâta, Eu
vă dau...
pământ.