Cu cine-as putea sa-mi impart
Moartea,
Sau aceasta betie intamplandu-se
Incet,
Poate doar cu copacii injunghiati
De copitele cailor.
E-atat de alb
Drumul crescut in mine,
Incat nu-mi mai pot recunoaste
Sangele,
Si simt cum din trupu-mu acoperit
De nori
A-nceput sa picure timpul.