Dintr-o stâncă marină
Vreau chip să-mi fi făcut
Cu unealta lui fină,
Un meșter priceput...

Alunecă mâna-i caldă
Pe sânul meu rece.
Ochii își scaldă,
Fiorul îl trece...

Dar,

Privirea-mi de gheață,
Lipsită de viață,
Nu cunoaște amorul...
Nu știe ce-i dorul...

Inimă,pieptul
Nu poartă în sine.
Speranțele,gândul,
Nu sunt pentru mine...

Doar așa aș putea
Să ating veșnicia...
Neștiind dragostea,
Neștiind agonia...

O statuie de piatră,
Aș vrea să fi fost.
Șlefuită cu artă...

Dar,

Fără folos...