Privesc apusul de soare
Si ploaia prin geam o privesc,
Ma incanta usor, usor ma si doare,
Ciudate ganduri ma tot ispitesc.

Imping spre fereastra fotoliul
Ca ploaia mai bine s-o simt,
Natura e trista si-si arata orgoliul
Soptindu-mi usor cuvinte ce mint.

Tristetea ei o admir eu duios,
Caci ploaia placuta pe mine ma salta
Din derizoriu in visul frumos,
Din viata aceasta in viata cealalta.

Chiar vesela sunt la geam cand eu stau
Cu o ceasca aproape si o carte in mana,
Din ambele sorb, din ambele beau,
Si-atunci natura imi pare o zana.

Dar visul himeric usor se destrama,
Speriata se-ascunde zana cea buna,
Cuminte ma lasa, tablou sunt in rama,
Continuu tot ploua si ploua si tuna.