Te-as fi putut iubi - o vesnicie.
Ti-as fi adus amurgul violet
Sa te scalzi in el…
Te-ai fi pierdut cuprins de-a lui betie
In stele,-n constelatii,
In mister.

Azi totul a ramas o-nchipuire.
Soarele meu caldura si-a risipit
Demult.
In valsul vienez ce-mbratiseaza firea,
Ne-am risipit si-n spatiu,
Ne-am pierdut.

In versul de iubire ce ti l-am scris aseara,
Am adunat iubirea si ura
La un loc.
Si ti-am soptit: “Iubeste! Si-ti darui nemurirea,
Cu zambete si lacrimi,
Cu amintiri de foc.”

Dar ai soptit: “Uitare!”… si vraja se destrama.
Azi suntem ca si ieri
Doi simpli trecatori.
Plutim pe strada vietii cu piedici, fara capat,
In sfasiate zdrente –
Bieti luptatori.