Tăceri de-atlaz, ne picură-n priviri
La umbra unui sâmbure de vis
Un cer pleca, din falsele iubiri
Trezind zăpada, brațului deschis.

Ne adâncim în golul unei drame,
In tihna unui fum de catifea,
Si nu mai știm de ce, și-n care rame,
Ne-am așezat norocul din cafea.

Vindem taceri, într-o piață nouă,
Au ruginit tristețile din noi,
Ne consumăm iubirea, pe din două
Si-mbătrânim zadarnic, amândoi.