Glasul crinilor mă cheamă la tine
Prin cânt dulce de moarte...
Când roua sufletului dispare în mine,
Apar ale nebuniei șoapte!

Te văd aievea în văl de mireasă
Atât de tristă...trandafir însângerat;
Din inima întunericului atrasă
Pentru nuntă înghețată în păcat.

Lacrimi deșarte apasă noaptea
Lângă lalelele creației divine,
Gândul tău își așteaptă moartea,
În apusul verii atât de senine.

,,De ce plângi în petalele magnoliilor?''

În visul meu inuman... în cântul tău,
Bizar se apropie sfârșitul inimii
Distrusă în al ochilor hău...

Sângerează totul în mijlocul lumii...
În noi dispare încet conturul emoției
Absolute în tăcerea Lunii.

Codrul își suspină ultima chemare,
A neființei mantie o îmbraci,
Fără de speranță...bucuria moare.

,,De ce plângi pentru mine?''