Urmare poemului de mai jos


Și aripa luminii
lovește tainic marea.
în ritmurile ei,
înot pierdut
spre marele salt
din cercul de foc.


tăcere prelinsă
din cer
și lumini alungite
pe apă
dau starea găsirii
impresiei
că omul e departe și liber...


liber în îndepărtarea
de el însuși...