Calc incet pe marginea prapastiei-
aceasta realitate perfecta-
insotita doar de ingerul meu albastru.
Nici eu nu mai stiu care sunt eu
si care e el.
Ne-am contopit unul in altul
ca intr-un vis in care,inlantuiti,
cautam capatul Universului.
Incercam sa descoperim punctul
de plecare al vietii si al mortii,
sa ne dam seama de limita
dintre Cer si Pamant.
Prapastia ne absoarbe in abisul
cunoasterii
si trecem peste raul Laethe
pentru-a ajunge acolo unde
perfectiunea isi etaleaza
aripile ei interzise.