Răpirea adîncurilor


Timpul n-ar fi purtat mască înaintea mea,
dacă marea nu s-ar fi născut.


lumea n-ar fi purtat mănușa, dacă pendularea
nu mi-ar fi întins mîna frățește.


multe guri au rămas nesărutate
și multe înțelesuri
mai răstoarnă din bărci
privirile fixe.


vă spun la modul cel mai serios cu putință,
vă spun din respect pentru starea cuvintelor:
niciodată nu veți ajunge la mine,
de nu mă veți căuta mai întîi
în voi înșivă.


sărutul unor stele
l-au răpit adîncurile...


iar sudoarea cerului
mi-a rămas pe umeri...