Spunerea plecării


Femeie, șterge-ți urmele de pe trupul meu
de nisip,
pentru că vor veni să alerge copiii,
a zis fericitul!
pleacă, fericitule, te invidiez,
dar mai bine pleacă, mai bine învață
măsurarea timpului fugărit de ei!


ascultă mamele plîngînd îngenuncheate,


lovește marea peste gură cînd tace,
smulge-i mîinile
și, dacă sînt spălate și fără de sînge,
așază-le pe pieptul tău
să se usuce!


și nu tăcuse femeia
cînd marea fugea îngrozită
în ochiul dinainte știutor
care o plînsese...