ÃŽl bombardez

Sunt un electron
ÃŽn acest Univers
Și mă învârt mereu
Pe cea mai stabilă
Orbită
Din Galaxia noastră
Orbita de nivel
Zero


Până la minus infinit
Sau
Până la plus infinit
Am aceiași distanță

Între infern și extaz
Treci neapărat prin zero
Adică prin mine
De-aceea mi-a plăcut
Poziția mea
Stabilă ,sigură
Credeam eu

Azi
Când sunt la minus
Cinci sute
Mi-amintesc
Ce bucuros alergam
La nivelul zero
Pe-o stâncă secretă
Din Costinești.
Ce liniștitor
ÃŽmi pare acum
Acel nivel
Din negura
Infernului
Unde mă zbat

Poate că lecția
De umilință
M-o ajuta iar
Să ating nivelul
Zero


Și totuși
De când cu Tsunami
Am conștientizat:
Este mai sigur
Nivelul o sută
Devii independent
Îți poți permite
Chiar să contrazici
Pe unii.
Poate mai bun ar fi
Nivelul opt sute
În vârful cireșului
Amar
Din Dealul Piscului
Cel mai fabulos vârf
Al copilăriei mele
Însă acest Deal
Nu mai există
S-a surpat
ÃŽmbibat de ape
Multe

Mă întorc
Și caut
Centura de siguranță
A nivelului zero

Vino cu mine
La un nivel înalt
Fă ceva
Nu fii indiferent
Omule!

Dragă,i-am răspuns
Aștept un foton
De la Soare îl vreau
Dacă acesta
ÃŽmi va bombarda
Nivelul
Poate voi avea acces
Lângă Tine
....aștept

Nu îmi fac speranțe
Soarele
Nu-ncălzește lumea
La fel

Dacă vreodată
Voi dori să-mi ridic
Nivelul
O să-l bombardez
Folosind orice mijloc!

Oare merită???

Nicolae Aurelian Diaconescu