mă ghemuiesc între dorințe sub geana ta pletoasă
ca firul de praf pe pervazul inimii îmbrac o părere
sugrumate de vremuri amintirile
fisurează trecutul
captiv în neputințele norilor negri mă-neacă fântâni
mi-i bine

alerg drumul pe secundele ceasului să-mi fac semnele mute
pădurea despică speranța în zbucium de gemeni
trupul înghite hăul în căderi sugrumate de tălpile noastre
dinainte de rugăciunea nopții

eu am simțit tristețea în aerul ce-l tai
cu ale tale vorbe ce-n inimă le ai
în gânduri triste iubiri s-au năruit

lumina lunii numără secunde
cuvinte înjumătățite
pe pereți se preling mocnit
gândește-mă în rânduri nescrise
atâtea păsări au plecat din mine
pe așternul alb de așteptare

pietre de hotar pierdute în timp
se adună în albume uitate în rafturi prăfuite
vibrează o vioară
un pumn de țărână se ceartă cu cerul
noapte întinsă peste zi


trompeta se-adună pe buze uscate de vânt suflat
salcâmul își despoaie trupul prin sita parfumului
alb
în ritm de jazz alergat grăbesc timpul dansând
singurătatea se întinde și respiră un cerc

sufocat un trup firav de dorință brăzdat
te-alerg te prind te pierd
nu găsesc drumul ce se zvârcolește în mine
scriu rânduri pe șina de tren
cuvinte strivite de ochii tăi
pustiu în urma ta și eu pustiu

doar vântul mai clatină drumurile
tristețea își poartă securea pe umărul drept
tu cobori dintr-o poză
să-mi mângâi durerea
ce umblă-n picioarele goale

cu fiecare cuvânt scris sunt mai ușor
ție nu-ți pasă și treci prin mine de-s mai plin sau mai gol
copacii se miră ca o șoaptă prin păr
amurgul îmi sună deșteptarea

dezbracă-mă în gânduri
aruncă-mă pe plita dorințelor
apoi stinge-mă cu trupul tău ce nu-mi dă pace în gând

aprinde zăpezile în locul cuvintelor
e un doi de iunie întors cu fața spre noaptea ce vine
însetat și flămând la colț de stradă

bătăile inimii între gând și cuvânt

te uită peste mine
te uită ce-i în mine
te uită-n gânduri
te uită-n fapte
ascultă-n șoapte
e doar o noapte
traiește-o!