Ană, Ană, Sânziană
lasă-mi gândul
să m-adoarmă
să mă-nvârt
în ape line
să-mi port dorul
în suspine
să-mi lași visul
rostogol
dragostea
să-mi dea ocol
și s-aduci în prag
ursitul
că mi-i tare foc
iubitul
piatra-n piatră
să se spargă
eu să-i fiu
pe viață dragă
pletele-mi
să-i fie umbră
dragostea mea
să-l ajungă
Ană, Ană, Sânziană