mamă, nu privi pe geam
or să te doară ochii de la atâta scotocit prin buzunarele mele după marijuana
sau banii furați ieri din pușculiță
tu habar n-ai că-n Jamaica fumatul e ceva sfânt, nu?
ești întotdeauna prea obosită să întorci capul de la televizor
ai exact atâta energie cât să schimbi canalele la timp
și să-mi scrii liste infinite de cumpărături punct
am deja o colecție întreagă în sertarul de la birou
o să le vând într-o zi când o să fii celebră
numai și numai să fi mândră că nu sunt un ratat ca prietenii mei
da, mamă, o să plouă peste tot cu bomboane de ciocolată albastre și roz
vezi, n-am uitat nici acum culorile tale preferate
n-o să uit nici să arunc toți vecinii cu japca din bloc
sigur, sigur, o să fie și aer condiționat și vopsea lavabilă pe pereții din sufragerie
sprayul de țânțari o să plutească și n-o să fie colț fără geam termopan
mamă, nu râde, (de ce râzi?)
o să cânte Julio Iglesias și Frankie Sinatra
de mașini nici n-o să se mai știe pe lume,
doar avioane de hârtie zburând bezmetic în pomi
tu o să fii mereu cu un Snickers în mână, asta pe post de sceptru
în vârf pe canapeaua cu figuri strâmbe de pești și sirene
dacă ție îți plac, nu contează ce spun alții
mamă , e o epocă postmodernă,(unii spun că e fracturistă), să știi
înțeleg atât de bine că nu dai doi bani pe nimic (și asta nu doar pentru că nu-i ai)
înțeleg că trăiești doar pentru emisiunile TV și pentru coca-cola
mamă, desfă-ți jos ochelarii de soare și lasă-mă să urc lângă tine
crezi că dacă o să dormim restul vieții o să pierdem ceva?
haide să haidem