Noaptea isi asterne valul negru
peste inima si sufletul meu,
si vise zbuciumate se intrevad
in mintea-mi chinuita de chipul tau!

Vantul adie usor,
norii grabiti curg in departare,
gandul meu zboara undeva in zare
acolo poate imi vei apare in cale.

Copacii goi parca devin strigoi;
o naluca apare undeva departe,
purtata de vant imi rasare,aici,in cale
si uimit mi se descopera fermecatoare!

Stelele au sclipiri inghetate,
Luna se reflecta rece departe pe ape,
acolo voi pleca acum in noapte
si te voi astepta in eternitate.

Simt ca sfarsitul mi-e aproape
simt ca inima-mi plange in noapte,
durerea imi apune acum in suflet
si pe buze imi apare un ultim zambet!

(dedicat visului din stele)