Ne începuseram dansul pe ritm de valuri înspumate
Furtuna din noi deja reflecta tragic furtunile mării...

Ce-aÈ™ mai putea spune?... M-am trezit!
Îngenuncheat pe plaja pustie a reflecțiilor surde
Cu mâinile pline de sângele tău clocotit...

Clocoteam și eu în lacrimi cu țepi, brăzdându-mi obrazul -
Te pierdusem cum nici măcar o pasăre nu se putea pierde...
Printre pene plumbuite de furtuna străvezie a mării de dincolo!

Nuntă supt noi! Cerul se coboară întinzându-mi o mână
Pe tine iubito, te-am vazut în poala sa, într-o albă petală...

Nuntă supt noi! Valuri mă poartă, iubito, către nicăieri pierdut,
Lăsând în urmă o dâră de roșu parfumat cu a ta ființă;
Să putem găsi drumul spre înapoi, când am să te întâlnesc...