Dar voi , cei ce vă chemați
fii ai nesfârșirii
Din întuneric salvați
fii ai nemuririi !

Dar voi cei ce strigați
cu suflul de moarte șoptind la ureche
cu aerul strâns într-o pereche
De noi , de voi , de fii chemați !

Dar voi cei care stați
Logodiți cu vântul
La noi venind țipați
Și speriați adâncul .

Dar voi cei ce vă-nchinați
La stele căzătoare
Venind la noi pe rând picați
În nimburi amăgitoare .

Dar voi și noi cei ce picăm ,
Din cerescul pământesc al înțelepciunii
Nu dorim să bem , nici să serbăm
Ci să trecem pragul nemuririi !