Nu știu cum te-ai îndurat
De-ai plecat și m-ai lăsat
Eu stau și plâng și plâng mereu
Imi este din ce în ce mai greu.

Băiatul meu, tu te-ai dus
Acolo sus la Domnul Isus
Eu te aștept, te aștept mereu
Să te întorci băiatul meu.

Noi doi ne-am înțeles destul de bine
Ai fost ca o rază de lumină pentru mine
De asemenea te-am înțeles și eu
Când pentru tine a fost momentul cel mai greu.

Am zis atunci; sănătoși să fim și dacă se poate
Vom trece împreună peste toate
Și totul a trecut dar acum va trece și mai greu
Eu mă gândesc la tine și îmi este foarte greu.

Băiatul meu cel bun și drag
Pe cine să mai aștept în prag
Cui să mai cer o părere
La cine să spun a mea durere.

Eu ție îți spuneam mereu
Ce era bine și ce era rău
Acum singur și trist eu stau
Nu mai am un sfat cui să-i dau.

Atunci când greutăți noi aveam
Stăteam și ne consultam
Deși ne făceam o iluzie
Ajungeam la o concluzie.

Chiar de era bine sau greu
Mergeam înainte mereu
Speram ca totul să fie bine
Așa era atunci când eram cu tine.

Acum de când tu ai plecat
Absolut totul s-a schimbat
Nimic nu mai este cum a fost
Căci viața fără tine nu are rost.

Tu ai plecat, băiatul meu,
Ai plecat pe un drum lung și greu
Stau singur dus și mă gândesc mereu
Căci fără tine este foarte greu.

Cât ai fost cu mine
Eu atât am vrut
Să știu că ești bine
Și ești fericit.

Tu ști cel mai mult
Și ști cel mai bine
Că eu am ținut
Am ținut la tine.

Tu ai fost o fire bună
Ai fost la fel ca mine
Ai plecat fără speranță
Lăsându-mă singur pe lume.

Să mă ierte Dumnezeu
De două ori ți-am zis și eu
Să vinzi bicicleta ta
Să dai de permis cu banii de pe ea.

Nu te-ai îndurat s-o dai
Doar te urcai pe ea și plecai
Ai zis că nu-i ca o mașină
Să dai banii pe benzină.

Ai strâns orice bani ai avut
Iți doreai o bicicletă foarte mult
Tu piese ți-ai cumpărat
Și bicicletă ți-ai confecționat.

O ștergeai;o dichiseai; o echipai
Cu orice piesă ce-o cumpărai
Până și kilometraj ai luat
Pe bicicletă l-ai montat.

Tu pentru mine ai fost ca o floare
Te-am crescut cu grijă și răbdare
Ți-am dat o educație bună
Așteptând roadele încet să vină.

Ele au început să apară
Încă din școala profesională
De asemenea și-n liceu
Pot spune că mă mândream cu tine și eu.

Aveai ambiție; voință și gânduri înalte
După liceu doreai să dai mai departe
La facultatea de drept; tu să dai,
După ce bacalaureatul îl luai.

Dar nu a fost să fie așa
A fost prea cruntă soarta ta
Și te-a oprit definitiv din drumul tău
Făcându-mi mie foarte mult rău.

Eu stau acum trist și îngândurat
In viață nimic n-am realizat
Tot ce-am clădit în viață cu trudă și răbdare
S-a dus acum cu tine; s-a dus la vale.

Tu iubire scumpă,iubitul meu băiat
Ai plecat, acum pe mine m-ai lăsat
Singur în lume fără mângâiere
Ai plecat, fără să-ți iei cel puțin la revedere.

Mă uit mereu în drumul tău
Mă uit poate te văd și eu
Tu ai plecat pentru totdeauna băiatul meu
Dar eu plâng întruna, plâng mereu.