M-ai alungat.
Apoi, ai realizat…
Am văzut asta în privirea ta,în parc, într-o seară.
Am simțit că te-a durut să mă ocolești pe stradă.

Eu știu că acum, dacă te-aș chema, ai venii
Și viceversa…
Și știu că dacă ne-am reîntâlni
Numai să ne iubim am putea…

Dacă nu dragostea e cea care ne pedepsește
Dacă nu ea e atât de crudă,
Atunci timpul e de vină...
El, agonia ne-o adâncește!

Ce ironie
Din cauza ultimului tău cuvânt,
Răbdăm amândoi, strigând!
Până când?

Până când-ți va dura pedeapsa,
Că ai dat cu piciorul?
Și până când voi arde de dorul
De a-ți copleși cu iubirea mea, toată firea?