Nici nu știu când ai plecat
Câte lacrimi am vărsat
Zmeură coaptă a amiezii
Cu obrajii frăgezii

Trandafir sălbatic pe perete
Nu-nțeleg ale tale plete
Începu-i să desenez
Chipul tău eu îl urmez

Piatra pe care o ai călcat
Ușa pe care ai intrat
Genele ce-ți sărutam
Săgetatu-ma un dram

Oricum ai trecut pe aici
Soarele arunca sclipici
Mușcătura dinților tăi
Dintr-un măr pe-un cer cu ploi

N-am știut că steaua ta
S-a pierdut , s-a stins deja
Cât o s-o mai duc așa
Este o taină foarte grea

Nu știu cum te-ai supărat
Vorba mea te-a agasat
Ochii mei sunt blânzi și calzi
Nu mai vrei ca să îi rabzi

Dincolo de mine stai
Dincolo de mine n-ai
Decât umbra mea , da , da
Voiesc mult a te salva

Să nu schimbi a mea iubire
Cu o jilavă licărire
C-un amic ascuns în pleoape
Să nu mă străpungi în spate

Ridicat-ai zid de piatră
Între inimi o săgeată
Asezatu-mi-ai pe umăr
Suferință fără număr

Nu știut-ai niciodată
Căci inimă mea te așteaptă
Dragostea mea-i ca un lanÈ›
Ce nu pretuie un sfanÈ›

Ai căzut în plasă iar
Dintr-al tău plăcut cuibar
Dorul meu atâta este
Þi-l trimit incă trăiește

Nu-mi opune rezistență
Te previn doamnă alteța
Strânge-mi mâna și te-ndreaptă
Către temelia mea te poartă