plutind undeva deasupra imaginaţiei
moartea îşi ancorează o boală
în carnea mea, în sângele meu, în diviziunea celulei

eu trec dintr-o lume în alta
ca vâsla prin ape mânat de Charon

speranţa mea e speranţa
copil orfan al incertitudinii
aruncat la pubela acestei lumi
dogmatice

valurile se împotrivesc
purtând o parte din mine la maluri

voi fi sunetul mării
prin cochilii de scoici ÅŸi de melci

firul de nisip ÅŸi perla
ce o porţi între sâni

între pământul apelor tale şi cerul gurii tale
voi fi o bătaie de inimă

vom împărţi timpul în veşnicii egale
vom trage o linie peste care vom trece iubind