agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-30 | |
Linia suicidului din palma mâinii tale oarbe ce scrie și scrie
se confundă aproape întotdeauna cu linia vieții și asta numești tu poezie... Descifrându-le pe amândouă , apatic coboară din cripta lui de azur îngerul, ca să te vadă cum agonizezi la masa de scris seară de seară, între versuri violate de-animale de stradă. Scufundați flota corăbiilor de hârtie! Călărea rebel un răcnet taurii furtunii. Judecat să fie grabnic azilul ăsta de epave cu nebunii lui naufragiați în cănile vesperale de ceai negru, în umbrele fierbinți și tabletele de aspirină! Împotmolit în zațul bârfelor, scribule, cu ibricul în mână, îți adapi corul de profeți care din culise îți tot îngână: "Păstreză, fiule, tăcere în amintirea viitoarelor cadavre... Algocalminul nostru cel de toate zilele, dă-ni-l nouă astăzi și ne iartă nouă durerile noastre, precum și noi iertăm torționarilor noștri și nu ne duce pe noi în ispita rebeliunii, ci ne izbăvește de-aceste zeități calpe care ne împart sufletul în șmecheri și fraieri, căci al tău este anestezicul și puterea de a-l administra în vecii vecilor amin..." Între timp, masca înțelepciunii și-a găsit prostul, - dedublându-se în rugăciuni, căutându-și rostul. Descifrând linia suicidului în carnea sa oarbă, coboară din cripta lui de azur îngerul ca să-l vadă... cu un ocean de obsesii și febre vine, să-i toarne-n albele nopți tenebre, pe când gâfâitul curvelor bătrâne se bifurcă-n mugete și dulci suspine... E ora gravă în care țâșnesc de sub limbile de metal ale clopotelor lumii otrăvitele elogii, zeflemeaua spurcăciunii... și îl leagă clovnii lătrători de mâini și de picioare cu frânghia de vocabule urât mirositoare pe indezirabilul maestru al amărăciunii. Fedeleș de stâlp îl leagă înțelepții și nebunii și încearcă, prin blesteme, cu satana să-l cunune, și-i durează monumente în imperiul genunii... O, cezare sărman, descătușat de aureolă și de regat, în cinstea capetelor descărnate, senatul urlător al lupilor te numește Purtător de cuvânt al tăcerii în taigalele singurătății. martie-aprilie, 2006
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate