agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2884 .



Procesul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bott ]

2009-07-30  |     | 



Linia suicidului din palma mâinii tale oarbe ce scrie și scrie
se confundă aproape întotdeauna cu linia vieții și asta
numești tu poezie...
Descifrându-le pe amândouă , apatic coboară
din cripta lui de azur îngerul, ca să te vadă
cum agonizezi la masa de scris seară de seară,
între versuri violate de-animale de stradă.

Scufundați flota corăbiilor de hârtie!
Călărea rebel un răcnet taurii furtunii.
Judecat să fie grabnic azilul ăsta de epave
cu nebunii lui naufragiați
în cănile vesperale de ceai negru,
în umbrele fierbinți și tabletele de aspirină!
Împotmolit în zațul bârfelor, scribule,
cu ibricul în mână,
îți adapi corul de profeți care
din culise îți tot îngână:
"Păstreză, fiule, tăcere
în amintirea viitoarelor cadavre...

Algocalminul nostru cel de toate zilele,
dă-ni-l nouă astăzi
și ne iartă nouă durerile noastre,
precum și noi iertăm torționarilor noștri
și nu ne duce pe noi în ispita rebeliunii,
ci ne izbăvește de-aceste zeități calpe
care ne împart sufletul în șmecheri și fraieri,
căci al tău este anestezicul
și puterea de a-l administra
în vecii vecilor amin..."

Între timp, masca înțelepciunii și-a găsit prostul, -
dedublându-se în rugăciuni, căutându-și rostul.
Descifrând linia suicidului în carnea sa oarbă,
coboară din cripta lui de azur îngerul ca să-l vadă...
cu un ocean de obsesii și febre
vine, să-i toarne-n albele nopți tenebre,
pe când gâfâitul curvelor bătrâne
se bifurcă-n mugete și dulci suspine...

E ora gravă în care țâșnesc
de sub limbile de metal ale clopotelor lumii
otrăvitele elogii, zeflemeaua spurcăciunii...
și îl leagă clovnii lătrători de mâini și de picioare
cu frânghia de vocabule urât mirositoare
pe indezirabilul maestru al amărăciunii.
Fedeleș de stâlp îl leagă înțelepții și nebunii
și încearcă, prin blesteme, cu satana să-l cunune,
și-i durează monumente în imperiul genunii...

O, cezare sărman, descătușat
de aureolă și de regat,

în cinstea capetelor descărnate,
senatul urlător al lupilor te numește
Purtător de cuvânt al tăcerii
în taigalele singurătății.


martie-aprilie, 2006



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!