Îți voi intra în casă stângaci, umil și gol,
Poet cu capu-n nori, nepriceput la toate,
Dar în lumea asta am și eu un rol
Și te-aș ruga: fii bună de se poate.

Îmi este teamă de pragul pășit
Cum și de ușa trântită mi-e teamă,
Căci am sufletul mult prea ostenit...
Fii bună, așterne-i s-adoarmă.

Îmbrățișează-l noapte de noapte,
Hrănește-l pe săturate cu afectul tău,
Și-n numele iubirii nu sta de el departe.
Fii bună, atunci când îi va fi și greu.

Te va răsplăti cu credință oarbă,
Femeie întâlnită destul de târziu...
Fii bună, iar el, va ști să te soarbă
Cu setea rătăcitului prin marele pustiu.

Cu ochii umezi, vom privi oglinzile-n trecut
Unindu-ne cântecul ce parcă plânge-n brumă,
Și mi-aș dori ca stinși, într-un sărut
Cu tine să mă iei, să nu mă lași în urmă...