inspirată de poemul "Cerc" al Leonidei Lari

Tânjind amarnic după versul tău
Aripa mi-e sculptată-n piatră
Și zborul mi se frânge-n gratii mai mereu...
Tu-n vers mă iartă.

Cu rugăciuni și lumânări aprinse
ÃŽnclin tot cerul pe o parte,
Un vers să ți-l implor, cu stele ninse,
ÃŽntr-o noapte.

Mă iartă dar..., că vina nu mi-e mare;
Un vers ajuns-am să cerșesc...
Că fără poezie, întreaga-mi lume moare
Încă un vers..., atâta îmi doresc.