Despărțire




Seara, in depărtare, răsare iarăși luna,
Și zilele din urmă îmi vin din nou în minte,
Căci cum sa poată sufletul să uite,
Când, tu iubito, erai numai una.


Ne-am despărțit în zi de sărbătoare,
Odată pentru totdeauna;
Eu trebuie să uit acuma,
Că tu ai existat sub soare.


În minte-mi izbucnesc scântei de disperare,
Și inima mea nu vrea sa te uite,
Dar mai sunt zile lungi sub mândrul soare.


Veni-va ziua cea mult așteptată,
Când voi uita ce am fost noi odată,
Și-atuncea voi găsi o altă fată…




MoÈ™ Constantin