agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Venus and Adonis ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-10 | [This text should be read in romana] |
O adiere printre pomi și liniște,
raze de stele, prea multe pe cer pătrund printre ramuri, dureroase fâșii, câtă tăcere doarme pe frunze și nu știu de unde-ai să vii. Iarba sub pași suspină ca o amintire, spre unde mergem fără stropii de rouă? Binecuvântată fii, ca-ntr-un altar unde lumânările ard câte două. Parcă te simt, pădurea-i prea multă în jur, fluturi cu aripi albe despică un gând, Nu mai știu dacă pe aceeași cărare mă așează destinul la rând. Ar trebui să ne oprim, să ne mulțumim cu noi, deasupra cerul e singur, cu prea multe stele care apun, nelăsând să treacă vreodată lacrima unei păsări, uitată cândva printre ele. Atinge-mă, eu nu mai calc iarba, mi-e teamă clipele mele demult au trecut, poate mai visez încă o-ntreagă pădure și roua care pe genele mele-a căzut.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy