agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-10 | [This text should be read in romana] |
În lumea literară a Principatelor există un individ
Care devine cu fiecare zi tot mai ridicol Pretinzînd că scrie poeme himeriste, după ce Nu È™tiu cum naiba, în urma unei burse la Harvard, A dat peste hîrtiile mele, Recunoscînd totuÈ™i că autorul cărÈ›ii Taste of Alienation, NeaÈ™teptat de comentată prin revistele lor scrise într-o limbă Care păstrează ecoul unei Rome decăzute, Sînt totuÈ™i eu, Himerus Alter, Iar Maniera Baghiu cu care își plictiseÈ™te prietenii E o chestie care întrece măsura. El chiar își chinuie puÈ›inii prieteni pe care-i mai are, ProveniÈ›i din lumea medicală sau din mărunta funcÈ›ionărime, Citindu-le nesfîrÈ™itele pagini Atunci cînd unii îl mai vizitează, Și e revoltător că mă găndesc astăzi la el, Treaba mă-nfurie de-a binelea împiedicîndu-mă să mă bucur De ninsoarea de confeti È™i ploaia de vin din balcoane, Aici în Pampelune, unde Fiecare pas al meu face să zăngăne Sticlele goale lăsate la marginea trotuarelor, Căci am ajuns la timp luîndu-mă după nebunul de Hemingway, Chiar în săptămîna Sfîntului Férmin, gol È™i răvășit Ca o arenă după encierro, cu tribunele pline È™i ele De sticle de tot felul, multe sparte Sub cerul de o culoare foarte precis descrisă ÃŽn romanele secolului nouăsprezece englez. Eu am scris È™i La fièvre, cu subsolurile ei ezitante, Nu el, care nici n-ar fi avut timp, Preocupat cum e în secret de o ciudățenie cu numele toxicologie, Fără să mai spun că are de hrănit doi copii Pe care-i tot duce È™i-i aduce de la cămin È™i de la È™coală, ÃŽntr-un oraÈ™ de provincie din România Al cărui nume îmi scapă. După primii ani de la sanatoriu am stat în Brunei, Lăsînd să-mi crească barba Ca să pot fi destul de bun pentru a fuma pipă, Ca să-mi omor timpul, în fiecare seară, Cu picioarele atîrnînd deasupra apei, Pe prispa unei case ridicate pe pari, Privind din oraÈ™ul lacustru Kampong Ayer La splendoarea moscheei Bandar-Seri-Begawan, Pînă m-am mutat la hotel, Unde mă scotea din sărite muezinul care tot întrerupea Emisiunea în limba engleză să-È™i cheme credincioÈ™ii. Dacă mă-ntorc la rezerva mea din Bisericani Sînt pierdut, e capătul, stilul de viață Despre care Baghiu n-are habar, deÈ™i spune ipocrit Peste tot că poezia lui nu-i o artă, Ci un mod de a trăi conform unei maniere, o boală Conformă cu felul meu de a fi, È™i aici trebuie să recunosc, E destul de onest încît să recunoască È™i el EvidenÈ›a că trăieÈ™te aÈ™a cum aÈ™ fi vrut eu să trăiesc, TrăieÈ™te pe picior mare Și călătoreÈ™te mereu, ÃŽmpotriva tusei care nu-l mai slăbeÈ™te, ÃŽmpotriva curentului postmodernist, intenÈ›ionat, Pe un drum paralel, pedalînd pe o bicicletă, Zîmbind È™i făcînd bezele optzeciÈ™tilor È™i nouăzeciÈ™tilor din tren, BuluciÈ›i la o singură fereastră să-l vadă, Cînd nimeni nu È™tia că trecusem într-o singură săptămînă Prin trei anotimpuri, Căci la Moscova ningea pe la sfîrÈ™itul lui mai, cînd plecasem Ca să ajung la Irkutsk, unde primăvara mă dădu peste cap, Unde mi-am simÈ›it inima tresărind Ca-ntr-un poem de Pound, Văzînd prin geamul cuÈ™etei o creangă-nflorită aparte, Nu la gura metroului, ci-n stepă, în incoergibila Rusie, Pînă la Kahabuovsk, Unde era vară È™i-am putut să fac baie în fluviul Amur. Mi-e atît de dor să văd în spatele sanatoriului Pădurea de cearceafuri albe foÈ™nitoare în vînt, ÃŽncît moartea nu mă priveÈ™te, Nu mă strigă, Nu mă atinge, Moartea-mi întoarce spatele cu duÈ™mănie Și poate mă caută acum prin taigaua din Magadan, Uitînd că nu mai sînt crescător de reni Și nici agricultor în Touva de-amorul artei, surghiunit, Surghiunit de iubire-ntr-un pat Mai adînd decît Immanuel Kant, Fără să-mi ardă de glume Și nici de giumbuÈ™lucuri artiste. Eu sînt străin în fond de obsesia lui morbidă cu sanatoriul, Despre care el crede că-l poate lua acasă Ca pe-o jucărie din care să facă Un caÈ™ectic poem È™i-o poetică atinsă uÈ™or de ftizie, Cu diabolicul gînd secretos să-i mărite pe-amîndoi ÃŽntr-o noapte cu lună, Privind la anii ce-au fost, Peste umăr, în urmă. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy