Visez si eu la fel ca tine, un loc de ochii lumii-ascuns,
Un port la margine de ganduri unde tacerile suspina,
Sa simt amurgurile toate cum pana-n lacrimi au patruns,
Sa-mi arda zambetul pe buze in flacari albe de lumina.

Si poate chiar din intamplare cararea pasii o sa-ti duca,
La templul meu impodobit cu umbre si cu mii de stele,
Sa bati incet, cand mana ce-ti deschide gesturile-ncurca,
Fara sa stie cum, te strange si te pierde printre ele.

Iti dau chiar, chipul unei zane, frumos ca un apus de vara,
Si mi te-ascunzi intr-o oglinda cand langa mine-ti cer sa vii,
Asa visez, asa mi se intampla, in fiecare-ntunecata seara,
Cand ratacesc povestea, printre-amintiri si clipe mai tarzii.

Daca-as gasi un loc sub soapte, de care numai eu sa stiu,
M-as apleca deasupra vietii, cu farmecul neprefacut
Si-n nebunia asta rece prin care eu doresc sa fiu,
I-as spune cat de draga-mi est,i frumoaso din necunoscut.