vă rog, chiar dacă
mai fac uneori acrobație
pe o sârmă de covrigi,
iertați-mă
chiar dacă mă aflu adesea
o apă prea subțire
într-un vad fără maluri
iertați-mă
iertați-mă
pentru că eu nu sunt
numai cel care se vede
eu sunt mai ales cel care
de atâtea ori am fost
iertați-mă
tatăl meu și mama mea
și frații mei
și nepotul meu Ariel
și neliniștita mea iubită
Soledad
și toți cei care ați crezut în mine
vreodată
eu m-am născut într-un copac
e atât de înalt copacul
iar sub mine nu mai sunt crengi
căci pe măsură ce urc
ele se usucă
și se frâng în urma mea
încă o dată vă rog
iertați-mă
e atât de adânc copacul acesta
încât nici cerul
nu-l mai poate umple
iertați-mă.