Din nou copil aș vrea să fiu
Să pot să mă mai joc
Dar acum este prea târziu
Copilăria o pot trăi doar într-un vis
ÃŽn care totul e frumos
Dar când mă trezesc
Totul e pustiu
Nu mai sunt copii sau jucarii
Sunt doar niște triste fantezii.
Acum mă învârt prin lume
Cu multe gânduri și speranțe
Nu mai am cu cine să mă joc
Căci viața însăși se joacă cu mine
Și uneori parcă înebunesc
Când mă gândesc la tot ce am pierdut.

Când eram mic
Am pierdut timpul încercând să cresc mare
Iar acum că sunt mare
Încerc să retrăiesc ce am pierdut când am fost mic.

Mă doare să văd copii, acum,
Cum își pierd copilăria
Cu un telefon modern
Sau pe o pagina de internet
Încercând să gândească matur
Prin simplul fapt
Că au conexiune la internet
Și un un cont de mess
Tom și Jerry au plecat
Iar pe ecran se văd doar lupte sângeroase
Și fetițele au uitat de Barbie
Căci acum pentru ele
Paris Hilton e un model bun de urmat.

La șapte ani copiii știu ce e iubirea
Căci în parcul de joacă
Salutul se face cu un sărut
Iar la școală abecedarul a murit
Căci revistele auto și de modă
Sunt suplimentul cultural.
Aș vrea să cred că încă mai sunt copii
Care își trăiesc copilăria
Căci parcă văd ce greu o să le fie
Când o să crească mari
Și o să-și piardă gingășia.

Știu că poate este dur
Tot ceea ce eu am scris
Dar în încheiere am un sfat pentru copii:
"Lăsați calculatorul, "adolescența" și iubirea,
Căci copilăria este un vis de câțiva ani,
Un lucru sfânt ce nu îl puteți recupera
Atunci când veți crește mari".