agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 3440 .



trei poezii pentru copii
poetry [ ]
Compilation: Poezii pentru copii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Costibulus ]

2009-11-29  | [This text should be read in romana]    | 



Pățania cocoșului

(După o fabulă veche)




A aflat cocoșul curții
- cînd ieșise să se plimbe -
că, mai înspre primăvară,
gospodarul vrea să-l schimbe.

O s-aducă altul tînăr
din vecini, rasă de soi,
cu un ban de foc în gușă
și doi pinteni dinapoi.

Amărît ca vai de el,
fără poftă de mîncare,
nu credea c-o să primească
nici măcar o amînare.

De cîntat cui să îi ardă,
cu așa amare vise?
(Sub o aripă căzută,
trîmbița îi ruginise).

Și cum sta pe gardul porții,
părăsit de-orice elan,
chiar sub creasta-i cocoșească
încolți atunci un plan:

pe furiș, să strîngă pene
de la tagma păsărească
și lipindu-le-mpreună,
haină nouă să-și croiască.

Azi o pană, mîine alta,
își urzi pestrițul frac,
socotind că o să-i fie
gospodarului pe plac.

Cînd fu gata, mîndru tare,
cu trompetă nouă-n gură,
ca un rege proaspăt uns,
se-avîntă în bătătură.

De cum îl văzu, stăpînul,
furios nevoie mare,
luă o piatră la-ndemînă
și-o zvîrli în arătare.

Iar găinile, surate,
așa rău s-au speriat,
că, o săptămînă-ntreagă,
nici de ou n-au mai ouat!

Rușinat, cocoșul nostru
înțelese dintr-odată
că prostia-i tot prostie,
oricum e împestrițată.

De atunci, că-i iarnă, vară,
vreme rea, vreme frumoasă,
în tristețea lui de tablă,
ne privește de pe casă.







Sirena



Se dedică domnișoarei Mădălina Vanda Safer



În vechime, un pescar
- braț voinic, grumaz de taur -
a căzut tocmai în plasa
Peștișorului de Aur.

S-a zbătut omul cît zece
să o rupă și să scape,
dar în ciuda trudei sale
a fost tras adînc sub ape.

Și închis, la repezeală,
într-un turn din pietre mari,
botezat să te-ngrozească:
„TEMNIÞÃ PENTRU PESCARI”.

Înotau prin întuneric
ochii peștilor-năluci;
țintuite lîngă ușă,
stau de strajă două știuci.

Puși la fiecare colț,
cu mult sîrg păzeau morunii
locul unde nu pătrunde
raza soarelui ori lunii.

(De la sine-i înțeles:
peștii toți aveau motiv
să dorească pedepsirea
prețiosului captiv.)

Pe cînd își simțea sfîrșitul
ca un ghimpe în picior,
i-a vorbit, în taină, însuși
Auritul Peștișor:

„Azi te-a părăsit norocul.
Să fi slobod dacă vrei,
îmi vei împlini, pescare,
o dorință doar, nu trei:

dă-mi în schimbul Peștișoarei
ce pierii într-o năpastă,
fără nici o-mpotrivire,
chiar pe fiica ta nevastă!”

„O! Te înșeli, mărite rege!
Ce fel de tată crezi că sînt,
să-mi dau a ochilor lumină
pe o sprînceană de pămînt?

Fie-mi,deci, zilele scurtate,
și caznele oricît de grele,
n-am să le-nlocuiesc, nicicînd, cu
nefericirea fetei mele”.

„Vorbești anapoda, pescare,
n-o iau să-mi fie pradă,
îi dăruiesc corali de aur
și perle-n scoici, grămadă.

Preacredincioșii mei supuși
o v-or urma întruna,
poruncă pentru ei va fi
un simplu gest cu mîna.

Va sta-n palate, nu doresc
s-o-mping spre necuratul,
dar ține minte: niciodată
n-o mai călca uscatul!”

„Tu, rege-al peștilor, îmi ceri,
cu inima-mpăcată,
să-ți dau fecioara, ba, mai mult,
să n-o mai văd vreodată?”

……………………………

După o lungă tîrguială,
au hotărît ei că se poate,
să o preschimbe pe copilă,
în pește, doar pe jumătate!







Un negru mititel



Domnișorului Cristi Manolache



Un negru mititel,
pictoraș de soi,
s-a jucat cu un penel
și acum sînt doi!

Hornul casei fiind murdar,
negrii mititei
au chemat și un coșar,
pariem că-s trei?

Un tăciune de motan,
singur pe pămînt,
dă tîrcoale la borcan:
patru negri sînt!

Într-o gaură, tăcut,
stă un șoricel.
Negrișorii s-au făcut
cinci cu tot cu el!

Cinci negri mititei,
uite-așa,-ntr-o doară,
ca să fie șase, ei
au strigat o cioară!

Fără nume, un hoinar
s-a ivit din noapte.
Cine e, nu au habar,
dar cu el sunt șapte!

Vai, micuțul din pădure
- vesel că s-au copt -
s-a-nnegrit de tot cu mure,
și de azi sunt opt!

Pe-nserate, la portiță,
speriat că plouă,
a bătut chiar Neghiniță:
uite-așa sunt nouă!

Însuși Negru-Împărat
s-a grăbit să vină
și, cum bine-ați remarcat,
zece sunt la cină!

Dragii mei, să duceți vestea
la surori și frați!
Iar de v-a plăcut povestea,
invers numărați:

Zece negri mititei…






.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!