Lunatice porniri mi-au smuls
unghiile degetelor. Cu cine mă voi însoți
pe drumurile ținuturilor sterpe,
cu cine voi împărți spaima
în câmpiile din care nu voi mai pleca?

Căutați-mă în ceste gânduri ale dimineții de ploaie
în aceste zile de neliniște, în aceste îndoieli.
La han așteaptă femeia agitata de nerăbdarea
înfrunzirii coapselor cu cântece în surdină
și mângâieri pe sânii mirositori a hortensie
în căușul palmelor fierbinți.

O sete obraznică-mi frânge și ultimul vis
drumul e atât de lung. Abia mai simt
picioarele afundate-n lut ca pietroaiele,
la cine voi mărturisi?
Iluzia unui han care nu se vede.