VIZIUNE ÎN ALB PROVIDENÞIAL
(colindul metafizic al anotimpului meu)


Această minunată bogăție de zăpadă
E semnul pur că Dumnezeu colindă cu iertarea.
Aerul se vindecă, cum toată întristarea
Pomilor goi dispare sub albă suavă plămadă.

Spațiul dintre unu și doi strălucește
Ca o oglindă în care chiar de mâine
Vor surâde sfinții, irozi cu nouă viziune
Colindători prin soarta ce se reconstruiește.

Sub albe rezoluții visează- gângurește grâul
Emoțiile veri cu sănătoase spice de lumină.
Inteligentul univers cerne candoarea divină
Peste arogante valuri. Trece-vor cum trece râul.

Miliarde de fulgi colindând miliarde de prunci,
Miliarde de stele colindând prin rețele trupești
Cu simțul providenței vor iubi cum iubești
Doamne Dumnezeule anotimpul Omenire - cinci.

Întotdeauna dragostea începe-n ritual alb lin generos.
Doamne, Visul de Crăciun e sfânt, visează-ne frumos.