singur își înhamă jugul
neostenit apasă plugul

înalță case de nuiele
înșiră șiruri de mărgele

adună flori de mărăcini
în spuză coace rădăcini

detună stânca de granit
se bate crunt ca un hoplit!

drumeÈ› de-a pururi neajuns
pătrunde lumi de nepătruns

voinc cu coasa la spinare
ucide șerpii prin ponoare
strînge veninul in pahare

mereu cu soarele-n spinare
privește numai în cărare

nu-i nici un soare ca să-l ardă
povara lumii îl dezmiardă

nesocotit îl mînă graba
vieții-i ucenic degeaba!