mai fluieră mierle în lemnul de carpen
ghionoi mai bat în lemnul de arțar
mai zgîrie-n tării al cocoșului pinten
vulturii mai cată în coame de stejar

peștii mai flutură branhiile roșii
glezne de vulpe capcanele mai rump
lacome plantele mai sorb în groșii
bulbi tot ce are țărîna mai scump

pîntecul lumii mai naște orașe
eretice mîini felinare mai poartă
roțile grele mai sapă făgașe
aripi mai duc pămîntul de toartă

mai recunosc chemarea ta caldă
prin feriga verde te mai urmez
cărăbuși de aur în păru-ți se scaldă
genunchiu-ți mai adie spicul de orez

încă de arșiță fruntea mă doare
și mai dospesc ca grîu-ncolțit
mă mai dezmiardă ploaia cu soare

încă de tine mă las asuprit
mai am de bătut cale lungă și tare
te mai iubesc!... și încă n-am murit!