ZESTREA MEA ANCESTRALÃ

Mulțumesc Doamne, mi-am primit zestrea
deodată cu o mie de ochi urechi cu gust
de cuvintele vii care mișcă adânc și transformă
vechea morfologie hilară diformă urâtă.
Ca prin scaner socot vibrațiile paradisului, sunt aproape
egale ca trăire cu toate rozatoarele neprihănite .


Miliardară sunt în gânduri principii semantici
precum o enciclopedie ocultată astrologic - biologic.
Colosala magie a lumii cu fericiri banale cu suferințe de lux egale duale echinoctiale, hermeneutica nemuritoare.
Amalgam de detalii ce m-au făcut să cred că-s fluviu,
cu flux de emoții ca marea pot fi de strivesc în piuă ignoranța persiflarea lumii noaptea se face ziuă.

Morala criticismului e tot mai necesară
de aceea un bun critic al meu m-a lămurit spunând;
nu știi nici macar atâta lucru ?- nu poți fi poet, scriitor, artist făra dezechilibrul intrinsec frumos ludic total coerent
cu climatul naturiipe care-l devori.
Consumismul cu ochii cu urechile cu pipăitul cu gustul
cu mirosul cu sistemul de gâdire, ce fast de percepții
ce folos că-n viscere cum în rărunchii mei plâng sfinții cu toate durerile milenare economisite de fiecare pe o cruce
norocul fiecăruia dea putea s-o urce tot pe altă Golgotă.

Când privesc în oglindă sunt aidoma cu transparenta mascotă
grabită să acopăr cearcăne să colorez câteodată surâsul.