e ora la care poeții-și degajă
cumplitele dureri-fantezii!
cînd păianjenul morții face de strajă
la hotarul dintre noapte și zi...


e ora la care fratele viul
adastă lîngă mormînt
cînd se poate vedea în adînc și sicriul
cel bine păstrat în pămînt!...


e ora la care obosite fecioarele
își leapădă pînza străina
un duh nevăzut le destinde picioarele
și pe-ascuns le-ncarcă cu vina...