Cît de ușor lucrează Cerul
Cu noi in fiecare zi,
Iar noi fugim de Adevărul
Ce-l știe bine verbu'-"a fi".

Ce iscusit ne cheamă gîndul,
Ce din interior ne vede.
Enigmă-i cerul și pămîntul,
Dar ne deșteaptă verbu'-"a crede".

Cît de lumească ne e firea,
Nimic ne poate alina,
Decit spre-apus cu amintirea,
Iar azi , cu verbul "a ierta".


(Din placheta "Respirație necesară")