Am nevoie de voi pentru căldură.
Din măduvă și de sub coaste
culeg lemne uscate sub ochiul soare.
În minte țin un om
abia după ce îl iau în dinți.
Vă frământ în mâini până la geamăt venit din piept,
nici măcar atunci nu știu sigur
rămâneți în mine.
În capătul lumii
un cub rubik sticlat, fixat în mare
se învârte cu vârtej.
Mergem pe scări putrede
cum eu în parcurile aruncătoare de flăcări,
mă împart în frunze.
Rădăcinile iau din căldura furată de mine.