Omul se va învața cu orice defect,
Ce existenței sale îi va da efect,
Puțini sînt cei care pătrund și înțeleg,
Că handicapul este rupt dintr-un întreg.

Poate ceva greșit, cândva s-a întâmplat,
Sau omu-n accident s-a traumatizat,
Urechea, ochiul pot lămuri gândirea,
Însă nu-i pătrunde sufletul și firea.

Stigmatul suferinței pare alarmant,
Dar dacă-i perceput, nu este degradant,
Apar prejudicii care gîndul roade,
Dar din rea credință, nu orice se cade.

Neliniștiți devin doar cei ce se prefac,
În sănătate viclenia nu dă leac,
Efectele pot fi vizibile pe trup,
Dizarmonia-n trup nu-l face pe om, lup.

Nu fiți cuprinși de haz, privind un handicap,
Destinul la oricine, poate da la cap,
Amănuntele privind, învață să taci,
Continuă să mergi sau simplu te complaci.