interesant mi te înscrii pe tâmpla dreaptă
precum amintirea unui plâns din verile indiene
noi doi și umbrela stelelor căzătoare
foșnim altfel frunzele pe mozaicul cheiului întomnat


am păstrat întâmplător o minusculă cohilie
nici nu mai pot asculta marea ca odinioară
probabil este aceeași iluzie copilăroasă
spartă de primul pas rătăcit spre marile așteptări


aveam chipurile zidite în seară
nu ne vedeam decât în pergamentul umbrelor
și la fiecare întâlnire luam de mână copiii
ca pentru ultimul leagăn prins de copacul uscat