Când tăcerea te face complice,
Curaju-ți lipsește din minte.
Mai bine tăcut pe vecie,
Că-i aur și-acolo sub glie.
Mai bine-n pământ putrezească,
Tăcerea cea moartă și lașă.
Că unii o au chiar din fașă
Și-atunci nu e niciun păcat,
Nicicând nu vei fi judecat.
Ca păsările știi ce-i tăcerea,
E dulce și sfântă ca mierea.
Ca pomul tăcut ce dă roade
Și tu poți rodi peste noapte.
Ca iarba ce crește-n tăcere
Și tu poți scăpa de durere.