mă simt pustie demodată inutilă uneori
ca un cinematograf umil
în care lumea vine cu scaunul de acasă
râde copilăreÈ™te la un film cu luis de funès È™i pleacă
dar
în noaptea asta când și luna pare o baladă într-o limbă moartă
nimeni nu moare

voi asculta balade celtice
până când îmi vor cădea stelele în sânge
până când mă va durea din cer o nouă dimineață
suav
ca pe o lehuză



(balade celtice - în repertoriul românilor)