E zbucium jalnic în această eră
Gândirile de bine sunt timide
Curiozitatea sapă-n piramide
Refugiem simțirea în himeră.

Iar Cerul Mântuirea n-o decide
Primim dumnezeirea prin arteră
Dar la un timp se-nalță-o barieră
Și focul sfânt în suflete ucide.

Rostiri scăldate în înțelepciune
ÃŽn inima-mi de veacuri scrise car,
Dar multe nu-s decât deșertăciune.

Citesc în stele, sigură-i măcar
Această pururi spre înalt genune
Lipsită-n toate de ceasornicar.