Un mort cu capul dezvelit
Întins zăcea când l-am zărit,
Mi-a spus ca viața a fost cândva,
Un viscol ce-n urmă-l lăsa.

Cei fără glas cântând îl așteptau
Să-l facă frate cum sperau,
Cu stropul dulce de zmoală
ÃŽl ademeneau.

Vântul turbat de-un clopot se izbi
Delirul mistic începu în orizontul gri,
Când nimeni nu-l putea opri
Mortul apus pe jos se prăpădi.