Ne- ntoarcem în noi
Din lumea ce, ne înconjoară
Ce pare mereu în război,
Cu tmpul, cu ea
Și nu știm, ce vrea
Și stă ca o fiară
Când vrem să găsim,
O mică comoară
Din Tărâmul Divin
Ce are un nume:
Singurătate
În ea, cu o frântură de moarte
Și-i parte din tine
Și-atunci, când ea vine
ÃŽncet te desparte
De freamătul lumii
Si de-a ei gură, pe care doar miezul m humii
Uneori o astupă
Cu, un bulgăre mic,
Sau unul mai mare, ce pare pitic
Când îl ridică o cupă
Iar tu, rămâi cu tine
În nopți întunecate sau senine
Visând, la lumi îndepărtate și genuine

24-25 dec. 2007