Uneori, pământul care te-a născut
Nu poate fi străbătut:
Nici cu pasul,
Nici cu trenul
Nici cu avionul
Nici cu automobilul,
Ci, doar cu sufletul
Pe care trupul l-a purtat
Cândva, pe acel pământ fermecat
Și el n-a uitat
Și mereu te-ndeamnă
Te atrage, ca un mister, te cheamă
Să te reîntorci acolo
Căci tu ești al lui, și din el
Zămislit într-un fel
Și sortit, să nu-l uiți,
Niciodată.

14 martie 2010
Galați